Ca oricărui iubitor de ciuperci, îmi plac toate ciupercile, dar fiecare ciupercă îmi aminteşte de un anumit moment, de o mâncare, de un parfum, sau o senzaţie. Când e vorba de Morchella esculenta - Sbârciog, Zbârciog, Ciuculete de mai, am imediat imaginea unei tarabe dintr-o piaţă (văzută acum mult, mult timp) plină de zbârciogi mari, frumos aranjaţi într-o piramidă. Era o imagine atât de artistică încât am avut senzaţia că de fapt privesc un tablou. Un tablou cu miros şi culoare de pământ reavăn de primăvară, şi chiar dacă pare ciudat, semăna cu un corn al abundenţei din care se revărsa bogăţia şi frumuseţea primăverii.
Dacă dimensiunile mici ale Morchellei hybrida - Ciuculetelui nu v-au făcut poftă de o plimbare în natură, sper ca Morchella esculenta - Zbârciogul să vă dea imboldul necesar, deoarece se pot găsi exemplare cu adevărat impresionante aşa cum se poate vedea în videoclipul următor.
Creşte în locuri cu multă umezeală, în iarbă, tufişuri, luminişuri, sau la marginea pădurilor din aprilie până în iunie.
E o ciupercă de talie mijlocie sau mare care creşte în grupuri sau solitară.
Pălăria are formă conică sau ovoidală cu culori de la galben ca mierea, până la maro-gălbui sau gri cu nuanţe de maro ori galben. Suprafaţa pălăriei este formată din alveole cu forme neregulate (ca un material creponat). Pălăria şi piciorul formează un tot unitar gol în interior.
Piciorul este alb, sau alb-gălbui foarte fragil, aspru la pipăit, gol în interior. Înălţimea caracteristică este de 3-8 cm, iar grosimea de 2-3 cm.
Carnea miroase plăcut a făină, se rupe foarte uşor şi are un gust excelent. Se poate usca foarte bine, păstrându-şi calităţile şi după uscare.
spre deosebire de Morchella esculenta care are o singură cavitate de la vârful pălăriei până la baza piciorului.
Ca de obicei am căutat şi am găsit şi două videoclipuri care sper să vă ajute în căutarea şi recunoaşterea Morchellei esculenta - Zbârciogului.
Se poate găti în orice fel de reţetă cu ciuperci, pentru că are un gust excelent.
Foarte instructive filmele,nu putem gresi dupa ce le-am vazut,mai ramine ca noi sa ii gasim(zbirciogii) in primavara asta si sa postam ceva fotografii.De altfel si eu cind eram copil in piata de jos de la Fabrica de postav Buhusi veneau oameni care vindeau primavara aceste ciuperci.Acum cu europenizarea nu cred ca mai e voie cu asa ceva in piata.
RăspundețiȘtergereFelicitari!
RăspundețiȘtergereAs vrea sa stiu si eu (cunosc unelele ciuperci, dar destul de putine) care e riscul de a atinge cu mina o ciperca otravitoare? E pericol doar daca ajunge in gura?
Multumesc. Timberland
Astept cu nerăbdare cât mai multe poze din partea voastră cu trofee de la "vânătoarea" de ciuperci. Voi căuta o formulă cât mai potrivită de a le posta, preferabil alături de numele "vânătorului".
RăspundețiȘtergereLa întrebarea : "care e riscul de a atinge cu mâna o ciupercă otrăvitoare?" pot răspunde şi din cele citite, dar şi din experienţă proprie. Am considerat întotdeauna că e strict necesar să-mi cunosc cât mai bine "duşmanii" (ciupercile otrăvitoare) aşa încât, atunci când am avut ocazia, am cules şi studiat cu atenţie ciupercile otrăvitoare. L-am cules, privit, mirosit, tăiat, totul fără mănuşi, dar şi fără să mă ling pe degete după aceea. Simplele reguli elementare de igienă sunt suficiente: nu mănânci cu mâinile murdare de la culesul ciuprcilor, nu-i aşa? Iar dacă ai folosit cuţitul la culesul ciupercilor, desigur îl vei spăla cu puţină apă înainte de a-l folosi la gustarea servită în sânul naturii. Toate acestea sunt suficiente. Mai pe scurt, intoxicaţia cu ciuperci apare doar în urma consumului lor.
RăspundețiȘtergereimi place mult cum ai inceput sa descri Sbârciogi, bravo frumos articol
RăspundețiȘtergereMultumesc! E mai greu de redat in cuvinte tot ce simt, dar uneori imi iese.
ȘtergereCu foarte mare intarziere, dar iti multumesc frumos pentru aprecieri.
Ștergere