Amanita caesarea-Crăiţă, Burete domnesc, Roiniţă, Ouşoare

O ciupercă despre care scriu cu plăcerea deosebită a aducerii aminte. Trebuie    să-i  mulţumesc vizitatorului floareamircea89 care mi-a dat impulsul, şi indirect ideea de a scrie despre Amanita caesarea. Din nefericire aici în nordul ţării nu cresc aceste delicioase ciuperci. Am locuit însă în vremea copilăriei pe malul Dunării, unde cresc, sunt cunoscute şi apreciate la adevărata lor valoare. Mama mea le gătea doar pane. Acum stau şi mă întreb dacă mai apuca şi ea să mănânce, pentru că eu şi tatăl meu le mâncam (de cele mai multe ori fără pâine sau orice altceva) fierbinţi imediat ce le prăjea.

"Conform unei epigrame a lui Martial, poţi încredinţa unui servitor aur sau argint, dar în nici un caz aceste ciuperci din care s-ar înfrupta cu siguranţă. Era ciuperca cea mai preţuită de romani : ciuperca împăraţilor, după cum sugerează şi numele, iar adevăraţii gurmanzi o consideră şi astăzi cea mai gustoasă ciupercă." - citat din Suplimentul Estival Tribuna 1983.

Creşte în zonele cu climă mai caldă (în zona mediteraneană) din iulie până în septembrie, în pădurile de foioase, în apropierea castanilor şi stejarilor.


Pălăria are o culoare foarte frumoasă roşu-portocaliu care atrage privirea de la distanţă. La început are forma unui ou, fapt pentru care în unele zone se mai numesc Ouşoare, cum de altfel le spun şi italienii: Ovolo.

După ce iese din ou, pălăria este semisferică, cu timpul devenind întinsă ca o umbrelă deschisă. Cuticula (stratul colorat ce îmbracă pălăria) este mătăsoasă, netedă şi lucioasă şi poate fi îndepărtată cu uşurinţă. Uneori găsim resturi de volvă pe cuticulă.

Pe margini pălăria este uşor striată. Diametrul caracteristic este de 5-15 cm.

Stratul fertil este reprezentat de lamele foarte apropiate de culoare galben intens.

Piciorul are aceeaşi culoare galben intens ca şi lamelele. Prezintă volvă bine dezvoltată (fosta "coajă" a oului din care s-a dezvoltat), albă, groasă. Sub pălărie putem observa un guleraş frumos galben. Piciorul este gros, cărnos, mai subţire sub pălărie.

Înălţimea caracteristică e de 7-12 cm, iar grosimea de 1,5-2 cm.

Carnea este alb-gălbuie, colorată mai intens sub cuticulă : galben sau galben-roşiatic. Este moale cu gust şi miros foarte plăcut de ciupercă.

Se poate confunda foarte uşor cu Amanita phalloides  atunci când încă nu a "ieşit din ou". Însă în secţiune, aşa cum se observă şi în poza de mai sus, la Amanita caesarea  se observa deja pălăria colorată.

Se mai poate confunda la maturitate cu Amanita muscaria şi Amanita aureola, ambele otrăvitoare. Diferenţa este însă evidentă : Amanita caesarea are piciorul şi lamelele galbene spre deosebire de Amanita muscaria şi Amanita aureola  la care sunt albe.

Aşa cum v-am obişnuit vă ofer şi un videoclip. E de-a dreptul enervant cât de multe şi frumoase Crăiţe (Amanita caesarea) găseşte individul (eu una mor de poftă), dar calitatea imaginii m-a convins.