Creşte de la sfârşitul verii cu perioadă de maximă apariţie la începutul toamnei. Nu e deloc mofturoasă aşa încât poate fi întâlnită şi în păduri de conifere sau foioase, dar şi în tufişuri sau iarbă.
Pălăria are formă de ou cu picior la început. Mai târziu se deschide frumos ca o umbrelă cu centrul mamelonat (aşa se exprimă specialiştii- se vede că sunt bărbaţi!), adică are centrul mai ridicat. Pe un fond alb are scame maro (bej-cenuşiu) rare pe margini şi tot mai dese spre centru care e complet acoperit cu scame maro. E foarte plăcută la atingere : moale, pufoasă ca o piele de căprioară. Marginile pot fi franjurate (crăpate). Aşa cum spuneam poate ajunge la 30 cm, dar diametrul caracteriatic e de 10-20 cm.
Stratul fertil se prezintă sub formă de lamele late, apropiate, moi, sfărâmicioase, albe la exemplarele tinere şi bej închis la cele bătrâne.
Piciorul este drept, suplu, înalt (e cea mai înaltă ciupercă), mai gros la bază. Are un guleraş mobil, e mai deschis la culoare deasupra guleraşului şi mai închis cu scame, maroniu, sub el. E fibros şi gol în interior. Doar la exemplarele foarte tinere (ouăle cu picior) poate fi consumat. Dacă s-a deschis "umbrela" e mai bine să desprindeţi piciorul şi să luaţi doar pălăria. Înălţimea caracteristică 15-40 cm, grosimea 1,5-2 cm.
Carnea în pălărie e albă puţin rozalie lângă picior, subţire şi moale. În picior e tare, fibroasă. Are miros plăcut şi gust de alună.
ATENŢIE : Când e mică poate fi confundată cu alte ciuperci, e recomandabil pentru începători să culeagă doar exemplarele mai mari de 15 cm cu pălăria deschisă. Cei care o studiază cu atenţie e foarte greu să o mai confunde.
Când e tânără cel mai uşor poate fi confundată cu Coprinus comatus (altă ciupercă delicioasă şi foarte puţin cunoscută). Dar dacă priviţi cu atenţie pozele veţi sesiza uşor că Macrolepiota procera chiar dacă e mică, tot are piciorul mai lung decât pălăria (şi nu invers ca la Coprinus comatus).
Se deosebeşte de alte ciuperci asemanatoare prin înălţime, pălăria moale catifelată care se desprinde uşor de picior şi guleraşul mobil.
Se poate conserva cu sare pe iarnă.
Se poate găti în orice reţetă ca şi champignioanele, dar vă recomand în primul rând pane (reţeta se găseşte pe blogul meu "Reţete cu ciuperci şi nu numai").
Aici o puteţi vedea şi în secţiune :
Se pare că există cel puţin una pentru fiecare, nu-i aşa? :)
Orice ciupercă necunoscută e nebună.
Muncesti foarte mult la aceste postari si trebuie sa-ti multumesc pentru efortul depus.Despre,Palaria sarpelui pot sa spun ca nu am cunoscut-o comestibila pina nu am venit in Ardeal.Si in satul unde am copilarit o gaseam vara tarziu dar daca nu am invatat in familie sa o consum,am ramas ca nu e buna de mancat.Am sa povestesc o intimplare de cand mergeam la servici despre aceasta ciuperca .Pe deal la Gurasada mergeam la un poligon unde efectuam trageri cu TT-ul.Acolo prin padure am cules cam un sac de palaria sarpelui impreuna cu alti colegi care o cunosteau.Apoi am mers la atelierul unde mai serveam masa cu unii colegi si pe un resou improvizat am pregatit cateva ciuperci.Intre timp a venit sanitarul unitatii care a vazut ce facem si ne-a spus la comandant.Sa vezi atunci tambalau,ca ne otravim,ne-a aruncat toate ciupercile si ne-a dat si mustrare.Dea bia am mai recuperat ceva din ele,si am preparat din nou si atunci am vazut cit sint de gustoase.Astept nerabdator Primavara cand voi porni la cules de bureti de prun.Sa auzim de bine.
RăspundețiȘtergereCând faci un lucru cu plăcere şi mai eşti şi apreciat, totul pare mai uşor. Mulţumesc!
RăspundețiȘtergereSunt o mare fana a ciupercilor culese din padure , insa nu le cunosc chiar pe toate !! Am descoperit azi blogul tau si tare am ramas surprinsa de tot ce am gasit aici , nici macar nu-mi gasesc cuvintele , m-ai fascinat de-a dreptul cu toate cunostintele tale !!! Saptamana trecuta am gasit si noi palarii si am facut o grozava tocanita din ele , iar ieri am gasit craite si ghebe , o adevarat nebunie , le ador !!!! Iar in mai , spre surprinderea noastra , am gasit cea mai mare gramada de bureti de fag , poti vedea minunea in postarea de pe blogul meu :http://catkitchen.wordpress.com/2012/05/22/buretii-de-fag-m-au-facut-fericita/
RăspundețiȘtergereFelicitari ptr tot ceea ce ai pe acest blog , e superb !!!!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereMultumesc pentru felicitari, le meriti si tu din plin ! Frumos si reusit blogul tau de asemenea. Il recomand cu placere ! Are si retete cu ciuperci - aviz amatorilor :)
ȘtergereCu pozele, m-ai facut invidioasa . Succes in continuare !
macrolepiota procera este foarte gusto@sa!
ȘtergereAi putea sami spui te rog ce ciuperc este aceasta ?? http://s23.postimg.org/40bqvxs2z/IMG_9691.jpg
RăspundețiȘtergerepoti sa-mi identifici aceste ciupeci?
RăspundețiȘtergerehttp://postimg.org/image/je5zpyctx/
http://postimg.org/image/l4p0rfud1/
Buna ziua, vreau sa va multumesc pentru efortul depus in alcatuirea acestor minunate articole. De curand mi-am descoperit aceasta pasiune si cu ajutorul dumneavoastra am reusit sa invat foarte multe lucruri. Salutari din Germania
RăspundețiȘtergereMa bucur ca mi-am indeplinit scopul : acela de a ghida in aceasta lume minunata cat mai multi oameni pasionati de natura . Salutari si tie din Franta .
RăspundețiȘtergereMama ii spune piciorul caprioarei. :) Nici noi nu o cunosteam cand eram mici, insa ne-a spus un cioban de ea... si intr-adevar paneurile sunt grozave. Salutari si din Belgia.
RăspundețiȘtergereCum pot sa conserv aceste ciuperci ???
RăspundețiȘtergere