vineri, 25 iunie 2010

Ştim să plecăm la cules ciuperci?

Hai să vorbim puţin depre cum trebuie să ne pregătim pentru culesul ciupercilor. Ştiu că o să sară acum toată lumea în sus : - Asta ştie oricine, mare scofală!

Uşurel! Nu vreau să ofensez pe nimeni. Celor care ştiu, felicitări! Ceilalţi , n-ar trebui învăţaţi ?

Eu ştiu că orice culegător de ciuperci e puţin egoist (şi eu mă încadrez aici) şi e fericit când găseşte locuri neumblate de alţii sau ciuperci bune pe care ceilalţi nu le ştiu. Să ştiţi că şi eu am sentimente contradictorii legate de acest blog. Ca orice om normal îmi doresc să existe cât mai multe persoane interesate de ceea ce scriu. Pe de altă parte mi-e frică să nu deveniţi prea pasionaţi şi prea buni cunoscători ai ciupercilor, şi să mă întorc de la pădurea lăudată cu traista goală pentru că aţi cules voi tot.

Ce-i drept până acum am avut şansa să culeg mai ales ciupercile pe care ceilalţi nu le cunoşteau, gen: Amanita rubescens, Macrolepiota procera, Craterellus cornucopioides şi altele la fel de gustoase şi necunoscute în zonă. De multe ori le găsesc rupte, dat cu piciorul de binevoitori - vezi Doamne dacă el nu le ştie sunt nebune şi să nu cumva să le culeagă un neştiutor.

Să vă spun cea mai comică întâmplare.Acum e comică. Atunci mă cam enervasem. Veneam de la pădure cu două sarsanale de ciuperci împreună cu alţi prieteni. Văd o pălărie mare şi frumoasă de Burete Şerpesc, las sarsanalele şi fug după ea câţiva metri mai încolo. Când mă întorc , ce să văd? Un moş foarte "grijuliu" cu viaţa mea, îmi golea de zor traistele. Pusesem deasupra numai pălării mari şi frumoase de Burete şerpesc, iar moşul care le ştia de nebune le aruca bombănind că "uite dom'le ce grozăvii mai culeg unii ş-apoi se miră de ce mor" (eu mă întreb cum o să mă mai mir după ce mor?). A trebuit să mă cert serios cu moşul să mă lase în pace cu "nebunii" mei. După întâmplarea asta m-am învăţat să le ascund la fundul traistei pe cele mai puţin cunoscute. E foarte greu să convingi um om care a trăit la marginea pădurii şi ştie de-o viaţă că o ciupercă e nebună de contrariul. Mai bine nu încerci.


Dar să revenim la pregătirile necesare plecatului la cules ciuperci.

- îmbrăcăminte şi încălţăminte comode şi adecvate stării vremii. Chiar dacă e vară şi e foarte cald, cei care au probleme cu ţânţarii să opteze pentru pantaloni subţiri dar lungi. Vara în pădure ţânţarii sunt o adevărată pacoste. Doamnele ar fi bine să lase pentru promenadă fustiţele şi pantofii cu toc. Chiar n-au ce căuta în pădure. Şi vă asigur că un bărbat pasionat de ciuperci nu se uită decât după ele.

-rucsac pentru apă, cuţit pentru curăţat ciupercile şi sacoşe pentru ciupercile culese. E preferabil ca tot ceea ce culegeţi să rămână în starea naturală, să nu ajungeţi acasă cu bucăţele de ciuperci. Sunt greu sau imposibil de identificat, curăţat şi spălat. De aceea cele mai bune sunt coşurile de răchită sau găleţile. În lipsa lor sacoşele de pînză care lasă aerul să circule sunt mai bune decât cele de plastic cu condiţia să nu le bateţi tot drumul de picior. Bineînţeles că se pot culege ciuperci şi în sacoşe de plastic dacă nu stau mai mult de trei, patru ore în ele. Majoritatea ciupercilor sunt foarte perisabile mai ales dacă stau înghesuite şi fără aer.

-pungi mai micuţe pentru ciupercile neidentificate pentru a putea fi studiate acasă.

După ce o să termin eu de povestit puteţi printa foile cu poze şi descrieri şi să le luaţi cu voi. Recunosc că pasiunea mea pentru ciuperci se datorează unei cărţi foarte plimbată şi răsfoită la locul faptei - în pădure. Le mulţumesc celor de la revista "Tribuna" care în 1983 au scos suplimentul estival "Totul despre ciuperci". Fără ei aş fi cules şi eu doar cele cinci, saşe ciuperci cunoscute de toată lumea. Ei mi-au deschis apetitul iar eu încerc să vi-l deschid vouă.

Reuşesc oare ? Oricum eu mai încerc şi mâine.

6 comentarii:

  1. mai aveti cumva suplimentul respectiv?ar fi interesant sa-l scanati si sa-l puneti pe blog.
    eu ieri pentru ca nu cunosc ciupercile bine,am trecut printre zeci de bureti serpesti ca cei din poza si am crezut ca sunt otravitori:(

    RăspundețiȘtergere
  2. Incerc sa furnizez chiar mai multe informatii decat am gasit in "Suplimentul estival", iar pozele postate de mine aici sunt mult mai edificatoare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna ziua!
    Ma regasesc in povestirile tale.In primul rand ca,sunt pasionata de ciuperci si chiar mai mult de culesul lor.De cate ori ma duc la fica mea in Germania ,musai sa ma duca de cateva ori cu masina pana la marginea unei paduri sa inspectez zona de ciuperci.
    Aici acasa de cel putin 3 ori trebuie sa dau o rainta prin padurile din jur.Cunosc multe specii de ciuperci,unele mai putin cautate ca Rubi(asa-i spun eu la Amanita Rubescens),trambita piticilor(Cantharellus comucopiodes),Suillus grevilei(din care fac gem)
    granulatus sau luteus.Sunt recunoscatoare Tribunei care a scos suplimentul si m-a introdus in lumea mirifica a ciupercilor.Cu acest supliment mi-am facut debutul de culegator.Azi am o mica biblioteca cu carti de micologie chiar si un determinator.Din pacate unele informatii sunt contradictorii si ma bucur cand pot invata din experientele traite de alti ciupercari.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce este un determinator?

    RăspundețiȘtergere
  5. Ha, ha, si eu am avut acelasi "starter" ca si tine si Dora. Se pare ca e o chestie magica de are aceleasi efecte pe mai multi indivizi. Sau ne-au ales ciupercile. Eu am mai avut un eveniment determinant. Cu un pic inainte de a fi primit cartea, un butuc din gradina mea a "inflorit" din senin cu Pleurotus cornucopiae, un soi deosebit de parfumat si gustos ( nu ca alea de le gasesti la supermarket care n-au nici un gust si miros). Acum stau ore in sir pe internet si studiez poze si descrieri de ciuperci, si nu ma mai satur. Cred ca daca as fi mai tanara, m-as inscrie la un master de micologie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, "starterul" era in felul lui magic. In perioada aceea era o penurie de informatii in domeniul micologiei pentru amatori. Eu cred ca "magia" a constat in increderea pe care ti-o dadeau informatiile foarte clare si pe intelesul oricui. Acum probabil nu ar mai avea acelasi efect, deoarece internetul abunda de informatii in orice domeniu si in plus (ceea ce lipsea la acel almanah) poti gasi poze clare si chiar filmulete mai mult decat "graitoare". De exemplu: gasisem la munte un burete necunoscut foarte interesant, pe care normal m-am apucat sa-l caut printre imaginile din almanah. Negasind nimic care sa semene, am renuntat sa-l mai culeg. Am ramas totusi cu o curiozitate: ce burete era "teposul" acela? A fost nevoie sa citesc acasa din nou, cu atentie toata cartea ca sa-l descopar. Era chiar "Buretele tepos" - Hydnum repandum foarte usor de identificat cu ajutorul unei poze reusite. Are stratul fertil in forma de tepi ca un arici. Din nefericire desenul din almanah era total nereusit. Daca ar fi avut acel almanah si poze cu buretii descrisi, nu desene, era perfect. Oricum, datorita lui am devenit o pasionata de ciuperci, deci le multumesc autorilor! In privinta masterului, nici eu nu mai sunt prea tanara, dar tot ma mai bate gandul cateodata :)

    RăspundețiȘtergere