luni, 22 noiembrie 2010

Polyporus squamosus - Păstrăvul de nuc

Polyporus squamosus - Păstrăvul de nuc este o ciupercă cu care am făcut cunoştiinţă prin telefon. Ştiu că sună ciudat, dar asta e realitatea. Acum câţiva ani m-au sunat foarte agitaţi fratele meu şi soţia lui. Găsiseră o ciupercă foarte mare şi frumoasă şi mureau de curiozitate să afle dacă e şi comestibilă. După o descriere  detaliată a locului unde a fost găsită şi a ciupercii am putut afirma cu convingere : nu e doar comestibilă ci şi delicioasă. Minunată ciupercă nu-i aşa ? Nu sunt prea multe ciuperci pentru care aş putea fi aşa de categorică fără să le pot măcar vedea.


Desigur abia am aşteptat să ajung la ei la Constanţa să văd şi eu minunea. Au găsit-o pe un copac în faţa unei facultăţi, un loc de trafic intens. Să nu credeţi că eu am plecat în aceeaşi zi la ei. Nici vorbă; şi totuşi au fost foarte încântaţi să-mi prezinte ciuperca chiar acolo. Crescuse din nou şi a fost drăguţă să tot crească în acelaşi loc an de an. Între timp au descoperit-o şi pe un copac chiar lângă blocul lor. Din nefericire pentru mine nu am reuşit să o găsesc în altă parte dar mă bucur cel puţin că am avut ocazia s-o studiez şi s-o savurez la Constanţa. Oricum de atunci sunt mult mai atentă la toţi copacii şi vă sfătuiesc să faceţi la fel. Merită toată atenţia dacă te gândeşti că un singur exemplar poate ajunge la 50 cm diametru şi chiar mai mult. Despre gust ce să vă mai spun; cred că numele popular spune destul : PĂSTRĂV!

Creşte pe copacii vii : nuci, arţari, alte foioase sau pomi fructiferi, din aprilie până în octombrie. Nu vă bucuraţi dacă apare în grădina proprie! E un parazit periculos pentru copaci. Omoară un copac în câţiva ani . Uneori cresc etajat - una deasupra celeilalte. Poate să crească în grupuri mici sau în grupuri mari care par că sufocă copacul.

Pălăria este reniformă (are forma unui rinichi), de culoare albă sau crem acoperită cu scuame maro închis care desenează semicercuri pe suprafaţa pălăriei. Aşa cum am spus puţin mai sus ajunge la dimensiuni foarte mari, dar exemplarele mici au doar câţiva centimetri.


Stratul fertil de sub pălărie continuă şi pe piciorul ciupercii şi este format din pori mici alb-crem la exemplarele tinere. La exeplarele mature seamănă puţin cu un fagure, iar culoarea se schimbă în ocru.






 Piciorul este gros şi scurt, orientat desigur spre scoarţa copacului.Pot fi concrescute mai multe ciuperci. Din lateral ciuperca seamănă cu o pâlnie strâmbă. Pălăria arată ca o continuare a piciorului nefiind clar delimitată de acesta. În locul de prindere de copac culoarea piciorului e maro închis spre negru.


 Carnea este albă şi are consistenţa caşcavalului la exemplarele tinere şi mai tare ca o piele la cele bătrâne. Păstrăvul de nuc are un miros plăcut de miere, făină sau pepene verde când e tănăr. La bătrâneţe miroase astringent a tanin.


 Acum ar trebui să spun cu cine seamănă. Asta e propoziţia mea favorită : nu seamănă cu nici o altă ciupercă care creşte pe copaci! Deci: curaj! Bucuraţi-vă de minunatul Păstrăv de nuc.




Se pot consuma doar exemplarele tinere cu carnea albă care se taie uşor cu cuţitul. E un deliciu. Seamănă la gust şi consistenţă cu mult mai cunoscutele Pleurotus pe care le găsiţi în comerţ, cu diferenţa că aceasta e mult mai cărnoasă. Un singur exemplar poate avea 1-2 kg. Se poate găti în multe feluri, dar vă recomand ciorba de Păstrăv de nuc, pane, cu sos Remoulade, cu sos Tartar sau cu sos vânătoresc. Înainte de a o găti curăţaţi pieliţa cu scuame.




Nu e prea grozav, dar e singurul videoclip pe care l-am găsit cu păstrăvul de nuc.



Orice ciupercă necunoscută e nebună.

6 comentarii:

  1. Sunt foarte buni pastravii de nuc! Chiar ieri mi-a adus o cunostinta 3 ciuperci imense. Ma bucur sa aflu din articol ca nu mai pot fi confundati cu alte ciuperci necomestibile. Maine ma duc si eu la padure in cautare de pastravi! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. eu am una mare acasa si nustiu ce sa fac cu ia

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper ca ai un Patrav de nuc mare. Daca e asa, stiu eu ce poti face cu el : mi-l trimiti mie sa-l mananc! Glumesc. Savureaza-l si bucurate ca nu trebuie sa-l cauti aiurea ca altii.Sa-l tai frumos ca sa ramana radacina sa mai creasca din nou.

    RăspundețiȘtergere
  4. la un moment dat am cules un exemplar dar in decurs de cateva ore pana am ajuns la civilizatie carnea ciupercii se colorase inchis (se oxidase), fara sa fi folosit cutit sau ceva din fier. imi puteti spune ceva despre reactia carnii acestei ciuperci la contactul cu aerul? si inca o intrebare: care este limita de consum (am inteles ca de la o anumiita marime are consistenta lemnoasa si nu mai este atat de buna). idei de conservare pe iarna?- la otet sau congelat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cand se taie ciuperca este obligatoriu a nu se atinge cu mana...folositi deci un bat pentru sustinere cu o mana si cu cealalta taiati-o..o puteti atinge cu mana dupa aproximativ 1 h.....sau 2 h....de aceea s-a oxidat pentru ca ati atins-o cu mana cand ati cules-o....si mai ales se intareste si se oxideaza si nu mai ai ce face cu ea...

      Ștergere
    2. nu exista limita de consum

      Ștergere