miercuri, 21 iulie 2010

Probabil cea mai cunoscută - Ciuperca de bălegar




Cârcotaşii o să spună că pe "champignioane" (uneori am impresia că nu suntem francofoni ci doar ne-am franţuzit cum ar spune coana Chiriţa a lui nenea Alecsandri) le ştie oricine şi mai ales că e mai simplu şi mai sigur să le cumpărăm din magazine. Păi da, numai că eu sper ca cititorii acestui blog să fie pasionaţi de culesul ciupercilor ; iar cei care nu sunt să devină.


În unii ani apar din abundenţă şi se întâmplă să dai pur şi simplu peste ele. Şi atunci ce faci? Nu le culegi pentru că nu eşti sigur-sigur că sunt cele bune? Există persoane care se îndoiesc chiar şi de cele de cultură. Eu nu am găsit ciuperci de bălegar când mi-am dorit să le găsesc - însă îmi amintesc cu plăcere o întâmplare. Când eram copil mergeam în vacanţa de vară la bunici împreună cu fraţii mei. Într-o astfel de vară mergeam cu bunicul după frunze de papură pentru legat snopii de porumb . Noi copiii eram bineînţeles "codiţă" după bunic. Stuful căutat creştea într-o vale pe care păşteau liniştite vacile satului. Era de asemenea loc de joacă pentru copii. Într-un cuvânt un loc destul de umblat. Nu-mi amintesc cine şi unde a văzut prima ciupercă, dar ne-am răspândit repede foarte bucuroşi în căutarea lor. Am găsit atât de multe încât ne-am dezbracat toţi de bluze şi le-am umplut cu ciuperci. Eram teribil de fericiţi şi am umplut căruţul de butelie (care trebuia să ajute la transportat frunzele de papură) cu bluzele pline de ciuperci. Stuful a rămas pe a doua zi. Nu vă mai spun cum tropăiam de nerăbdare pe lângă tigaia în care le-a prăjit bunica. Fără nici o exagerare, au fost aşa de multe încât nu le-am putut culege pe toate. A doua zi nu mai era nici una de sămânţă.


Ciuperca de bălegar - Agaricus campestris este o ciupercă de talie mare sau mijlocie. Creşte izolat , în grupuri mici sau grupuri numeroase pe păşuni, în grădini, în locuri însorite cu iarbă începând din martie şi până în decembrie.



Pălăria la exemplarele tinere este rotundă, închisă, apoi semicirculară, pentru ca la exemplarele bătrâne să se întindă. Cuticula este albă, groasă, mătăsoasă, se desprinde uşor. La apăsare se îngălbeneşte puţin iar marginile devin roşietice sau maronii. Are un diametru specific de 5-10 cm.

Stratul fertil e format din lamele strâns apropiate care la început sunt acoperite complet de guleraş. La exemplarele tinere au o culoare rozalie care pe măsură ce ciuperca îmbătrâneşte se schimbă gradat în roz-închis, maro, maro-închis pentru ca în final să ajungă negre.
Piciorul este de obicei mai scurt decât diametrul pălăriei, gros, plin, uneori mai subţire spre bază. Are aceaşi culoare cu pălăria şi un guler mic, moale, alb şi fragil. Înălţimea caracteristică este de 3-7 cm, iar grosimea de 1-3 cm.

Carnea este groasă, tare, albă, se colorează la rupere în maro-roşietic, cu un miros caracteristic plăcut, aromat.

Poate fi confundată cu Agaricus bisporus şi Agaricus bitorquis care sunt de asemenea comestibile.



Din nefericire mai poate fi confundata la prima vedere şi cu Amanita phalloides cea mai otrăvitoare ciupercă de la noi. E suficient însă să observăm că aceasta are lamelele albe şi un areal diferit: creşte doar în păduri, nicidecum pe păşuni.





O altă ciupercă periculoasă cu care ar putea fi confundată este Inocybe patouillardi. Cu puţină atenţie observăm însă uşor diferenţele: are o pălărie campanulată, lamele mult mai spaţiate, gălbui şi se înroşeşte la apăsare.





Cea mai asemănătoare este singura sa rudă toxică Agaricus xanthodermus, care poate fi uşor identificată de cei care au un bun simţ olfactiv prin mirosul puternic de chimicale(iod). Prima persoană care protestează este soţul meu care din nefericire în acest caz deosebeşte cu greu mirosurile. Nici o problemă; ca de obicei, mama natură are o soluţie şi pentru el. Agaricus xanthodermus are o culoare galben-crom la baza piciorului. De aceea e bine să culegem orice ciupercă cu grijă, întreagă, pentru a putea fi bine observate toate caracteristicile.




Încă nu m-am hotărât despre ce să scriu data viitoare, dar cu siguranţă cei curioşi vor afla.

Lecţia video de micologie :







Aici se vede bine cum se îngălbeneşte de ciudă Agaricus xanthodermus  pentru că acum o veţi recunoaşte cu uşurinţă :


Orice ciupercă necunoscută e nebună.

5 comentarii:

  1. imi pare foarte bine ca am gasit blogul dvs.sunt pasionat de ciuperci...dar trebuie sa recunosc:nu le cunosc prea bine.am o intrebare acum(daca tot am dat peste o adevarata cunoscatoare):mi-au iesit in curte niste ciuperci si cred ca sunt ciuperci de balegar.Va atasez niste linkuri cu pozele lor,poate le identificati:

    http://img710.imageshack.us/f/picture029ai.jpg/

    http://img831.imageshack.us/f/picture028gu.jpg/

    http://img812.imageshack.us/f/picture031z.jpg/

    Va multumesc in avans pentru ajutor.acum ca am gasit blogul,sper sa invat mai multe despre ciuperci.
    PS:si eu sunt din Iasi

    RăspundețiȘtergere
  2. Regret nespus (mai ales că am de-a face cu un ieşean), dar nu am reuşit să văd pozele. Te rog să-mi trimiţi pozele pe e-mail.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am gasit in curtea casei, curte maricica, - in "marginea" orasului Bucuresti, in "apropierea" unei padurici si a lacului Straulesti - deci spuneam ca am gasit o ciuperca alba, privita de sus seamana cu Champignoanele dar NU ARE picior, iar cind am desfacut-o era ....... fara lamele chiar si cele mai mari. Prin preajma lor am gasit unele tot rotunde, uscate, foarte usoare si in interior acea masa uniforma cand e cruda acum era galben-maroniu si foarte prafoasa. Mie nu mi-a placut nici mirosul celei crude, desfacuta.
    Ce imi puteti spune despre ea ??!!
    Va multumesc

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma numesc Anca Dinca
    As dori niste informatii si sfaturi in legatura cu o ciuperca "gasita" la mine in curte.
    Am gasit in curtea casei, curte maricica, - in "marginea" orasului Bucuresti, in "apropierea" unei padurici si a lacului Straulesti - deci spuneam ca am gasit o ciuperca alba, care privita de sus seamana cu Champignoanele dar NU ARE picior, iar cind am desfacut-o era ....... fara lamele si chiar si cele mai mari erau ca o "masa alba uniforma" din punctul de vedere al consistentei si deci nu avea lamele. Prin preajma lor am gasit unele tot rotunde, uscate, foarte usoare si in interior acea masa uniforma cand e cruda acum era galben-maroniu si foarte prafoasa. Mie nu mi-a placut nici mirosul celei crude, desfacuta.
    Ce imi puteti spune despre ea ??!!
    Va multumesc

    PS Unde pot trimite niste poze sau un filmulet ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua
      Cu intarziere, dar iti raspund pentru ca se poate sa mai apara anul viitor. Dupa descrierea ta presupun ca e vorba de Bovista plumbea. la noi ii spune Casul popii. Are intradevar un miros destul de puternic care parca aduce putin cu cel de iod - parere personala. E o ciuperca comestibile chiar foarte apreciata de unii, si uneori o poti gasi in cantitati mari, sau/si de dimensiuni apreciabile (cat un cap de om). La noi in familie, mama si sora mea o adorau, eu in schimb nu i-am apreciat gustul deloc- deci trebuie incercata.
      Daca derulezi pagina in partea dreapta gasesti o trimitere la Bovista plumbea unde poti compara cu poza de acolo. Cand imbatraneste se face exact asa cum ai scris tu.
      Imi poti trimite poze pe adresa de e-mail teodiana2000@yahoo.com

      Ștergere