Toată lumea iubeşte aceste ciuperci. Sunt frumoase, gustoase, destul de multe dacă am fost mai harnici decât alţii şi mai presus de toate : nu sunt viermănoase. Toţi cei care culeg ciuperci ştiu foarte bine despre ce vorbesc când spun mai presus de toate. E frustrant când după ce ai mers jumătate de ceas fără să găseşti nimic, în sfârşit îţi tresare inima : uite-o! O ciupercă mare frumoasă, ai zărit-o de la distanţă, crezi chiar că e un hrib imens. Alergi într-un suflet la ea, te împiedici de uscături, te zgârii în crenguţe, numai să pui tu primul mâna pe ea. O, da e un hrib de toată frumuseţea! Îi faci şi poze de frumos ce e! Şi când în sfârşit îl culegi, dezamăgire totală : e plin, plin de viermi!
Creşte pe pământ, în pădurile de conifere şi foioase din mai până în noiembrie. După ploi apar în grupuri numeroase, mai ales în zonele cu muşchi. Perioada de maximă apariţie e iunie-septembrie.
Pălăria are de obicei o culoare galbenă intensă, dar poate fi şi decolorată, galben-albicioasă. La început are marginile răsucite spre interior, însă treptat acestea se ridică până cănd formează o pâlnie cu marginile ondulate. Diametrul caracteristic e de 3-7 cm.
Stratul fertil are aceeaşi culoare cu pălăria, dar puţin mai intensă, este ridat sub formă de lamele neregulate, bifurcate mai ales spre picior. Între ridurile ce seamănă cu nişte lamele se observă la exemplarele mature o reţea de riduri mult mai mici şi fine.
Piciorul de aceaşi culoare cu pălăria este plin şi se subiază spre bază. Inălţimea caracteristică e de 3-6 cm, iar grosimea de 1-2 cm.
Carnea este tare, plăcut parfumată, de culoare galben deschis.
Seamănă cu Omphalotus olearius, ciupercă toxică, care are însă lamele regulate, pălăria roşiatică, carnea fibroasă şi mai subţire.
Se poate găti în multe feluri, deoarece este o ciupercă foarte gustoasă. Se poate conserva cu sare, murată sau uscată.
Ca de obicei postez şi videoclipuri cu speranţa că vă vor ajuta şi mai mult la identificarea Gălbiorilor - Cantharellus cibarius.
Ca de obicei postez şi videoclipuri cu speranţa că vă vor ajuta şi mai mult la identificarea Gălbiorilor - Cantharellus cibarius.
Anul acesta din cauza secetei nu prea au fost ciuperci la padure,foarte putine si au facut repede viermi din cauza caldurilor. Pe aici la Ilia a plouat dupa Sf.Ilie si au fost conditii bune pentru craite.Din spusele prietenilor au fost o multime,sau gasit pina la sfirsitul lui septembrie.Si eu am gasit vreo citeva .Despre ghebe ce sa mai vorbesc ,de acum daca vor creste pentru ca azi a fost prima zi de ploaie.Poate vor iesi si trompeta piticilor.Sa auzim de bine.
RăspundețiȘtergereImi pare rau ca scrieti asa de rar..V-am citit blogul pe nerasuflate,vad ca avem cam aceleasi pasiuni.Am vazut ca va plac ciupercile pane .
RăspundețiȘtergereVa recomand cu entuziasm Lentinus Tigrinus,care ,pane facuta,este una din cele mai delicioase ciuperci pe care le-am mancat,cu o aroma si consistenta perfecte.
Interesant e ca nu prea exista informatii despre l.tigrinus,unii o considera necomestibila!!!,cica ar fi lemnoasa!!
Mă bucur că-ţi place ce am scris pînă acum. E adevărat că scriu cam rar, din nefericire nu reuşesc să-mi împart timpul astfel încât să mai scriu ceva.Cert este că am de gând să continui acest blog.
RăspundețiȘtergereIn privinta ciupercii Lentinus tigrinus nu pot din păcate să am o opinie personală pentru că nu am găsit-o până acum. E drept că unii spun că nu e comestibilă pentru că e lemnoasă, dar alţii precizează că e vorba doar de ciupercile bătrâne; cele tinere sunt foarte bune. Mi-ar place să-mi spui din ce zonă eşti.
RăspundețiȘtergereStimata doamna,suntem vecini.Eu sunt pietrean(Piatra Neamt)nascut in Muntii Neamtului,intre Hogas si Creanga.Acolo m-am delectat prima data cu gustul padurii:fragi,zmeura ,mure,afine,agrise,alune,jir si desigur,bureti.
RăspundețiȘtergereDoamne,ce amintiri mai am!prima data am fost in padure la rascovi si mure,cu strabunica mea:eu trei anisori,ea 93!ce disperare in familia mea,in ziua aceea!:daca moare baba in padure ,in vreo rapa ,ce face baietu'!
Desigur,nu s-a intamplat nimic,si strabunica a mai trait inca cinci ani.
Si eu am inceput sa iubesc muntele,si padurea ,si roadele ei.si o iubesc si acum.
Multumesc pentru informatii.Ma bucur ca pot sa impartasesc cu cineva experienta despre bureti.
Unul dintre favoritii bunicii mele(are 86 de ani,si e sanatoasa),si mai tarziu si al meu,este buretele porcesc(care acum am aflat,se cheama Paxillus involutus).Va spun,am mancat acest burete oricand si oricat,uneori in cantitati mari,facut foarte simplu asa:fiert intreg,(aruncata apa,)si cu usturoi si mamaliga mergea uns!si acum tin minte carnea lui groasa si crocanta ,cu parfum de brad!
Din cate am citit acum,se pare ca are potential toxic,dar pe noi ne-a ferit Dumnezeu.Oricum,nu am auzit de intoxicatii date de porcesc.
Saru-mana,abia astept sa vad despre ce mai scrieti.va doresc sanatate , sper ca problemele cu picioarele nu sunt grave.Ma cheama Manuel.Adica ma numesc Manuel.
Hai sa va spun : azi am mancat o omleta cu ceapa verde si Coprinus comatus,un deliciu!
RăspundețiȘtergeredesi ciuperca asta apare , de regula, toamna,am la mine aici niste locuri in care apare an de an,chiar primavara,daca este ploioasa.
Asta toamna,din cauza secetei nu a aparut.Se pare ca vor mai iesi si maine,si poimaine,pe cele mici nu le-am cules.Din fericire,pe aici nimeni nu stie ca sunt comestibile.
Manuel
Mă bucur să te cunosc dragă vecine! Frumoase amintiri, frumoasă copilărie. Sunt totusi curioasă în privinţa buretelui porcesc - eşti sigur că e vorba de Paxillus involutus? Ce am citit eu despre Paxillus involutus nu sună bine, poate totuşi e vorba de altă ciupercă. Cînd o vei mai culege poate îmi trimiţi şi mie nişte poze să mă lămuresc.
RăspundețiȘtergerePopenchii - Coprinus comatus apar din aprilie până în decembrie (dacă e mai cald) cu maxim de apariţie în mai-iunie şi septembrie-octombrie, deci e normal să găseşti acum. Nu prea sunt cunoscute, dar sunt delicioase, şi sunt aşa de drăguţe, că binevoiesc să apară în acelaşi loc an de an. Eu te invidiez nespus, mai ales că am fost acum trei zile în pădure şi nu am găsit nici un fel de ciuperci. Cu popenchii sunt prietenă veche şi-mi sunt tare dragi, aşa de dragi că-mi vine să-i mănânc de drag :)!
RăspundețiȘtergereM-am indarjit sa rezolv treaba cu porcescul.Nu sunt 100%sigur ca e paxillus,desi acesta se manca pe ruptele in trecut in Europa(zice wiki in engleza),chiar nefiert(sarat si murat).E drept ca poate produce o reactie alergica extrema,ce se lasa cu hemoliza,uneori mortala.
RăspundețiȘtergereAcum parca as inclina spre Leucopaxillus giganteus,care e sigur de mancat,si chiar seamana in poze cu porcescul meu.Si mai are si o multime de proprietati medicinale!
Oricum ,la vara am sa caut,ii fac poza,si va trimit.
Azi iar am comis-o.Am mancat un castron de coprinus(ii spun asa,pentru ca nu ii stiu denumirea populara,spuneti ca popenchi?)Din pacate, am pus niste branza cam iute pe deasupra,sii-am stricat gustul!
Daca mergeti duminica,s-ar putea sa gasiti zbarciogi,sau bureti pastrav.In ce padure mergeti?
Ma bucur ca v-am descoperit,ca putem sa ne impartasim cunostintele.
Despre Lentinus Tigrinus:
L-am gasit pe o cioata de plop,acu vre-o doua saptamani.L-am recoltat,si apoi l-am identificat pe net:este de neconfundat.Mi s-a parut foarte gustoasa,desi palariile aveau 8-12 cm diametru(cand sunt mici,seamana perfect cu armillaria tabescens(gheaba fara inel),adica erau destul de mature.Nici pe departe nu e lemnoasa,si gustul foarte dulce,acu l-am descifrat de unde e:are 64% din substanta uscata carbohidrati.
Saru-mana
Confirm si eu ca o omleta cu Coprinus comatus e delicioasa. Din pacate n-am mai gasit demult sau, cand iam gasit erau batrani, cu lamele nevre si acel lichid ca o cerneala. In ceea ce priveste galbiorii, sunt preferatii mei. Acum vreo 10 zile am mancat o tocanita, cu putin usturoi. Nu ma pot insa lauda ca i-am cules eu :( I_am cumparat in Apuseni, la marginea soselei, de la localnici.
RăspundețiȘtergere