Câte ceva despre mine

Am un frate, critic obiectiv sper eu, care mi-a atras atenţia că ar trebui să-mi editez profilul. Nu râdeţi, ştiu şi eu că nu aici pot completa profilul. Aşa cum spunea mama mea, am fost întotdeauna "Cănuţă om sucit"; adică mi-e lene să completez câteva cuvinte la profil, dar mi-e mult mai uşor să turui aici ca bine-cunoscutul sau bine-limbutul nostru actor iubit - Florin Piersic.

Aş zice să începem cu începutul, dar parcă eu ştiu cum a fost începutul ?! Uite de asta îmi place mie să scriu aici, pentru că pot "bate câmpii" cât şi cum vreau. Cei care zic că mă cunosc, ar spune că sunt o femeie serioasă , la casa ei , cu soţ şi copil (o dulceaţă de fetiţă de aproape un anişor).

Sper că observaţi cât e de harnică (fetiţa)- deja găteşte ! Eu sunt cea încrezută:)

Ce aş spune eu? Adevărul : serioasă sunt doar cu ceea ce am de făcut, altfel sunt teribil de copilăroasă, ador să mă joc şi să mă alint cu soţul meu şi mai nou cu păpuşica pe care a avut grijă Doamne-Doamne să mi-o dea ( a văzut şi el că am nevoie de jucării). Am spus de la prima postare că îmi place natura, acum pot să vă spun cât de mult îmi place. Cred că de prin clasa a cincea am început întâi să visez cu ochii deschişi şi apoi să schiţez pe hârtie casa mea de vis. Când spun casa mea de vis nu mă refer la casă de fapt ci la grădină. O aranjam în cele mai mici detalii cu flori, copaci, seră (mare!) şi - puteţi râde cât vreţi - grădina mea zoologică. Am devorat toate cărţile pe care le-am găsit acasă (am avut norocul să am o bibliotecă destul de variată) şi mai târziu la biblioteca oraşului despre plante şi animale. Eram îndrăgostită de Ionel Pop şi de Tudor Opriş. La opt ani am fost în vacanţă la mare, de unde am venit cu poşetă şi curea de piele cadou pentru mama, pipă pentru tata şi o carte mare şi groasă despre fauna Mării Negre pentru mine. Recunosc că am dat-o în bară cu cartea mea. Nici acum nu am reuşit să o citesc. E prea tehnică - doar pentru specialişti. Dar de atunci am început să-mi cumpăr singură cărţi despre plante, animale, peşteri, călătorii. Sunt de-a dreptul fascinată de peşteri. Unul din visele mele era să devin speolog. Acum pot spune că din fericire nu am luat examenul la facultatea din Cluj. Din fericire pentru că în afara platfusului pe care l-au descoperit acolo, în timp picioarele mele au început să mă trădeze: s-au îmbolnăvit şi nu mai fac faţă dorinţei mele de a merge pe jos. Dar asta nu înseamnă că nu le forţez să mă ducă unde vreau. E drept că şi ele au grijă să se răzbune încetinindu-mă şi scurtându-mi plimbările.

Îmi plac foarte mult insectele. Poate sunt ciudată dar iubesc păianjenii. Serios! Îi admir pentru că sunt extraordinari atunci când afli mai multe depre ei. Banala - nu ştiu cum poate fi banală o asemenea bijuterie - pânză de păianjen e o dovadă de măiestrie dusă la perfecţiune. Dar nu ştiu câţi dintre noi au observat că ei ştiu să zboare chiar dacă nu au aripi. Îi puteţi vedea în fiecare an, micuţi, agăţaţi de un singur fir dus de vânt. Sau ştiaţi că sunt şi scafandri? Ei bine da, sunt! Construiesc o cupolă din pânza lor, pe care o fixează pe fundul apei, pentru ca apoi să o umple cu bule de aer aduse de la suprafaţa apei prinse între cele opt picioare ale lor. Genial nu-i aşa? Ar trebui să mă oprească cineva. Vă spuneam eu că semăn cu Florin Piersic. Aşa se întâmplă când trebuie să vorbesc despre ceea ce-mi place.

Sunt cel mai fericit om atunci când pot să stau liniştită să citesc o carte (preferabil singură acasă) cu o muzică bună în surdină.

Ce-mi place să citesc ? Cam de toate , depinde de starea de moment. Îmi place foarte mult literatura SF pe care o savurez cu ajutorul Colecţiei Povestiri Ştiinţifico-Fantastice din clasa a doua. Probabil că şi această lectură mi-a dezvoltat imaginaţia. Pot spune fără să mă jenez că visez şi acum cu ochii deschişi mai ales în timpul călătoriilor cu trenul. E un mod foarte plăcut de aţi umple timpul.

Îmi place foarte mult literatura noastră. Sadoveanu pare să scrie pentru sufletul meu de moldoveancă visătoare, iar Topârceanu are limba ascuţită aşa cum o am şi eu câteodată.

Apropo, ştiţi care a fost cel mai grozav vis al meu? Sincer aţi fi ciudat de ciudaţi dacă aţi şti! Ei bine , am visat că am primit moştenire o bibliotecă plină de cărţi de la podea pînă în tavanul mare al unei case vechi şi înalte de vreo trei metri. M-am trezit fericită cu speranţa absurdă (n-am auzit de mătuşa Tamara donatoare de cărţi) că s-ar putea îndeplini cândva visul. Pentru mine cartea îmi aduce două momente de fericire : primul când o cumpăr sau o primesc şi cel de-al doilea când o citesc.

E greu să spun din beletristica străină ce autor îmi place. Fiecare carte şi fiecare autor mă bucură cu un stil diferit atunci când o citesc.

Ador muzica mai veche : Elvis Presley, Harry Belafonte, Charles Aznavour, Mireille Mathieu,Joe Coker, Gigliola Cinquetti, Luis Prima, Enrico Macias, Richard Anthony, Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, etc. Sunt prea mulţi ca să mă apuc să-i scriu pe toţi. Am fost surprinsă să constat (datorită insistenţelor unui prieten care sper să se bucure că nu l-am uitat) cât de mult îmi place rockul cântat de formaţia Cargo, sau ce tonică poate fi Ada Milea. În aceeaşi măsură iubesc muzica populară, romanţele şi opereta.

Probabil cel mai simplu ar fi să scriu "până la lacrimi mi-e dragă viaţa" aşa cum spune teribil de melodios Savoy. Îmi place să mă bucur de lucrurile mici de zi cu zi pe care mi le oferă viaţa. Îmi place foarte mult să savurez o mâncare bună şi vă asigur că mâncarea de ciuperci face parte dintre preferate alături de orice fel de peşte comestibil.


Nu spun că nu ştiu ce să mai scriu, ci doar că am eu impresia că v-am împuiat destul capul. Dacă are cineva mai multe curiozităţi vizavi de personulitatea mea (expresie furată de la soţ, care mă amuză teribil) , întrebaţi. Cine ştie, poate vă voi răspunde.